Trecut.

Nu poate. O mananca ochii de parca cineva i-ar fi aruncat piper in ei. Nu poate. Se aseaza pe patul care pare din fier. O doare. O doare corpul, dar cel mai rau o doare inima. Stie ca trebuie sa o faca azi sau niciodata. O stie. Si totusi, nu poate. Amana. Se uita pe fereastra. Cerul a capatat o culoare gri inchis. Pare ca o sa ninga. Respira. Stie ca nu poate sa se ridice sa vada si ea zapada. Ii e teama sa o faca. Se gandeste ca poate el si-a facut o familie si e fericit. Dar, nu poate. Stie ca nu va mai avea ocazia asta. Amana din nou. Priveste prin camera. Flori, portocale si perfuzii. Asistenta a mai incetat sa vina de acum o ora. Ii e mai bine fara pitigaiata aia. Dar, nu poate sa se gandesca decat la ce trebuie sa faca. Se gandeste la copii. N-a avut unul al ei, dar i-a crescut pe ai celorlalti cum a putut. Se gandeste la parintii ei care s-au coborat de cativa ani in pamant. Se gandeste la accidentul lor si nu poate nici macar acum sa-si dea seama cum a scapat.

Se hotaraste. Vrea sa o faca. Vrea sa-i zica si sa-i povesteasca. Deschide laptopul pe care il are de o ora pe picioare. Greu. E un efort mare pentru ea.

Si incepe...

" Iubitul meu , ba nu, am pierdut demult acest drept. Dragul meu, iti scriu. A trecut atata timp de cand nu ti-am mai trimis un mail. A trecut atata timp de cand nu ti-am mai citit numele. Iti scriu cu speranta ca mailul asta va ajunge la timp la tine. Mi-am facut curaj sa o fac, sa iti zic de ce nu am mai dat niciun semn de viata. Mi-am facut curaj. Asadar, o sa iti zic acum. Am amanat destul si deja nu mai pot. Am cancer. Faza terminala. Poate ti se pare imposibil, dar da, eu il am. Ma doare fiecare parte din corp, dar nu din cauza bolii, ma doare de dorul tau. Ma macina gandul ca nu te voi mai vedea niciodata. Daca te-as vedea un minut, mi-ar fi deajuns sa plec fericita. Dar, stiu, o stiu, nu se poate. Tu ai altele. Tu ai viata ta. Ai familia ta. Imi pare rau pentru tot ceea ce a fost in trecut. Regret deciziile noastre de a ne separa. Cand ai plecat, am stiut ca te iubesc mai mult decat orice. Dar, mi-a fost teama sa ti-o zic.

Tu esti bine? O intrebare absurda din partea mea pentru ca oricum nu o sa mai iti citesc mesajul, daca imi vei trimite. Te las, dragul meu. Acum ma simt mai linistita.

La revedere. Si te iubesc."

Carla , apasa pe send si apoi isi inchide laptopul. A facut-o. I l-a trimis. Nu stie ce se va intampla de acum incolo. Stie doar ca el va primi candva mailul. Se aseaza mai bine pe pat si inchide ochii. Acum poate dormi...