Acum insa,era diferit . Acum purta pe fata nu numai,urmele gri ale armurii ci urmele invingerii,renuntarii .. doar ochii caprui,dar aproape stinsi .. doar ei mai sunt vii pe chipul lui .. si pe maini purta semnele sutelor de zgaraieturi printre spinii trandafirilor crescuti in gradina palatului,gradina vietii sale.. Picioarele ii erau intepate de urzicile asupririi,pe care o suferea . Dar sufletul ? sufletul purta semnele sutelor de sageti ale cuvintelor,ale celor ce`l inconjurau si in mijlocul,chiar in mijlocul sufletului statea trufasa lancea rautatii ,rautatii si nepasarii oamenilor.
Ce sa faca ? ce mai are de facut ? nimic ! Deja,strigatul de retragere a fost auzit . Acum.. nu mai exista razboi,deci isi va trai viata in voia sortii,nu mai folosea la nimic. Era cum sa`ti spun ? Un lucru,caruia ii dai de mancare doar ca sa respire,doar sa nu`si ia ceva ce doar Dumnezeu are dreptu` sa`ti ia : viata ! dar ei nu stiau,ca odata cu acest razboi din care ii se ordonase retragerea,viata din el se stinsese,ultima speranta i`a fost inselata,stinsa si ea .
Sa ne intoarcem acum in colt,si din ochii obositi,ii curg lacrimi de doua feluri : surde care cad pe podea dar tac,nu scot niciun sunet macar si lacrimi de foc care cand ating scandura podelei produc o scanteie stinsa apoi de cele surde . Ratiunea a ajuns in stadiul cel mai avansat al dezordinii . Pe scurt acum..i`a fost semnata condamnarea !
P.S : Razboiul = Lupta pentru un vis,vital .
Retragerea = Renuntarea.
Armura = Imaginea pe care o afiseaza zi de zi.
Cavalerul = EA !
Stapanii = Toti ceilalti .
Stapanii = Toti ceilalti .

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu